Pentru piese plane, trimiteți un fișier .dxf – standardul industriei pentru decuparea 2D. Pentru piese 3D și îmbinări, cel mai potrivit este .step. Acceptăm și .dwg, .ai, .f3d, .3mf, .stl, iar dacă aveți doar o schiță sau o fotografie, merge și așa: pregătim fișierele CAD gata de producție ca parte a lucrării.

Trei reguli care previn 90% dintre problemele cu fișierele:

• Exportați în milimetri, la scara 1:1.
• Asigurați-vă că fiecare formă este un contur închis – fără întreruperi, fără linii duble. Mașina decupează pe traiectorii vectoriale, iar dintr-un contur întrerupt nu se poate genera o traiectorie de sculă.
• Convertiți textul în curbe înainte de export, altfel fontul va fi înlocuit la noi.

Trimiteți piesele ca forme separate, nu așezate deja pe placă: programul nostru de nesting le așază pe placă mai compact decât o așezare manuală, ceea ce reduce direct costul materialului. Dacă direcția fibrei contează la o piesă vizibilă, marcați-o.

Freza este rotundă, de regulă cu diametrul de 4–8 mm. Asta are o consecință importantă: un colț interior nu poate fi niciodată perfect ascuțit. O freză de 6 mm lasă o rază de 3 mm în fiecare colț interior. Colțurile exterioare ies ascuțite – aici nu e nicio problemă.

La majoritatea pieselor, raza interioară mică nu se vede și nu contează. Devine o problemă într-un singur caz: îmbinările. Dacă un cep pătrat trebuie să intre într-o fantă pătrată, colțurile rotunjite ale fantei îl vor bloca: cepul se va sprijini pe raze și nu va intra niciodată complet.

Soluția este un dogbone: o mică degajare circulară în fiecare colț interior al fantei. Freza trece puțin dincolo de colț și face loc colțului ascuțit al piesei pereche. O variantă numită T-bone plasează degajarea de-a lungul unei laturi – utilă acolo unde un dogbone vizibil nu ar arăta bine.

Nu trebuie să desenați singuri dogbone-urile. Spuneți-ne doar care fante sunt îmbinări și adăugăm degajările acolo unde e nevoie. Dacă totuși le modelați singuri (mulți designeri de mobilier parametric o fac), raza degajării trebuie să corespundă sculei: majoritatea îmbinărilor le frezăm cu o freză de 6 mm.

O muchie proaspăt frezată pe placaj sau MDF este netă și în unghi drept – chiar ascuțită la atingere. Pentru piesele structurale și ascunse este exact ce trebuie: suprafață maximă de încleiere, ajustaj precis.

Pentru piesele pe care oamenii le ating – blaturi de masă, muchiile frontale ale rafturilor, mobilier pentru copii, mânere, tăvi – de obicei veți dori ca muchia să fie atenuată. Este o operațiune suplimentară, iar profilul îl puteți alege:

• Teșitură mică (de ex. 1–2 mm la 45°) – discretă, modernă, doar elimină muchia ascuțită.
• Rotunjire R3 – cea mai populară alegere: o rază moale, plăcută la atingere, care face și muchia mult mai rezistentă la ciobiri în utilizare.
• Raze mai mari (R6 și peste) sau profiluri speciale – pentru un aspect mai moale, mai apropiat de mobilier.

Precizați ce muchii trebuie atenuate (adesea doar fața superioară a conturului exterior): atenuarea tuturor muchiilor, inclusiv a fantelor de îmbinare, ar strica ajustajele. Dacă nu sunteți siguri, descrieți cum se folosește piesa și vă propunem un profil.

Placajul este un material stratificat, iar furnirul de față se poate ciobi ușor de-a lungul tăieturii – mici ciobiri adânci de o fracțiune de milimetru. Cât de mult este acceptabil depinde în întregime de rolul piesei, așa că oferim trei niveluri:

Alegerea nivelului potrivit contează pentru buget: să plătiți muchii șlefuite la piese care ajung în interiorul unui corp de mobilier înseamnă bani aruncați, iar o tăiere standard pe muchia unui blat de masă cu lac transparent va dezamăgi. Spuneți-ne ce piese sunt vizibile și combinăm nivelurile în cadrul aceluiași proiect.

O placă de placaj de mesteacăn „de 18 mm” măsoară de fapt în jur de 17,5–18,2 mm, în funcție de marcă și de seria de fabricație. La majoritatea pieselor nu contează. Pentru îmbinările prin presare și ansamblurile cu fante este esențial – o fantă desenată la exact 18 mm poate ieși prea largă sau atât de strâmtă încât piesele nu se mai pot asambla.

Soluția simplă: marcați fantele care trebuie să se potrivească cu grosimea materialului, iar noi le ajustăm înainte de frezare la grosimea măsurată a plăcii reale. Ca regulă practică, o fantă egală cu grosimea reală dă un ajustaj strâns (la ciocan); adăugați 0,1–0,3 mm pentru un ajustaj alunecător (și nu uitați că și vopseaua sau lacul adaugă grosime).

Materialul este adesea cel mai mare cost într-o lucrare CNC și se cumpără cu placa. Dacă știți formatele standard, puteți proiecta piese care se așază eficient pe placă:

1250 × 2500 mm (cel mai frecvent), 1525 × 3050 mm, 1525 × 1525 mm

2800 × 2070 mm, de asemenea 2440 × 1220 mm și 1220 × 3050 mm

2800 × 2070 mm

2500 × 1250 mm

4200 × 1300 mm

Trei concluzii practice:

Zece piese identice se așază pe placă mult mai bine decât una, așa că, dacă faceți un prototip pentru ceva ce veți produce mai târziu în serie, cereți ambele prețuri deodată.